Orientare spre performanță
Pe înțelesul tuturor
Orientarea spre performanță înseamnă dorința de a atinge rezultate deosebite și de a progresa continuu. Persoana orientată spre performanță își fixează obiective ambițioase, măsoară cât a avansat și se bucură când își depășește propriile recorduri. Motivația vine mai ales din dorința de a fi bun la ceva, nu neapărat din competiția cu alții. În exces poate duce la presiune și nemulțumire permanentă.
Definiție
Își stabilește obiective exigente și urmărește progresul față de ele.
Cum se poate manifesta în viața de zi cu zi?
Exemple orientative, nu criterii de evaluare.
- Își stabilește obiective măsurabile de progres
- Compară rezultatul cu propriile criterii de calitate
Indicatori comportamentali
fixează ținte ambițioase și măsoară rezultatele obținute
Contextul contează
Cerințele sarcinii, resursele, termenele și mediul de lucru influențează comportamentul; un episod izolat nu descrie un obicei stabil. Nu folosi aceste descrieri pentru a diagnostica sau eticheta alte persoane.
Ce nu înseamnă neapărat?
- Orientarea spre performanță nu cere să fii mereu primul.
Întrebări pentru reflecție
Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Întrebările sunt pentru explorare personală.
- Îți stabilești obiective clare și măsurabile (note, timp, cifre, nivel) pentru activitățile importante?
- Ce simți când atingi un obiectiv: satisfacție de durată sau dorința imediată de a-l depăși?
- Cât de des îți compari rezultatele actuale cu cele de acum o lună sau un an?
- Îți amintești o performanță de care ești mândru? Ce a făcut-o deosebită pentru tine?
- Cum reacționezi când nu atingi un obiectiv pe care ți l-ai propus?
- Ți se întâmplă ca dorința de performanță să îți strice plăcerea unei activități?
Limite de interpretare
Definitie editoriala; nu permite diagnostic, etichetare clinica sau concluzii despre o persoana fara instrumente validate. Nu se deduce nivelul individual din interesul vocational. Interpretarea depinde de varsta, context si calitatea masurarii.