Asertivitate
Pe înțelesul tuturor
Asertivitatea înseamnă să îți spui clar părerea, nevoile și limitele, cu respect față de ceilalți, fără să fii nici agresiv, nici supus. Persoana asertivă poate spune „nu”, poate cere ce îi trebuie și poate exprima dezacordul fără să atace. Este o cale de mijloc între a tăcea ca să nu deranjezi și a impune cu forța. Asertivitatea protejează relațiile și sănătatea psihică.
Definiție
Își exprimă poziția ferm și respectuos, fără agresivitate.
Cum se poate manifesta în viața de zi cu zi?
Exemple orientative, nu criterii de evaluare.
- Spune politicos că nu poate prelua încă o sarcină
- Exprimă o nevoie fără a ataca interlocutorul
Indicatori comportamentali
formulează limite și cereri clare
Contextul contează
Comportamentul poate varia între prieteni, familie, școală și muncă; normele culturale și siguranța relației contează.
Ce nu înseamnă neapărat?
- Asertivitatea nu este agresivitate.
Întrebări pentru reflecție
Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Întrebările sunt pentru explorare personală.
- Cât de ușor îți este să refuzi o cerere pe care nu vrei sau nu poți să o îndeplinești?
- Când nu ești de acord cu cineva important pentru tine, îți spui părerea sau taci?
- Când îți exprimi nemulțumirea, cum reacționează de obicei ceilalți: te înțeleg, se simt atacați, nu te iau în serios?
- Îți amintești o situație în care ai cerut ceva pentru tine într-un mod clar și respectuos? Cum a fost?
- Ți se întâmplă să accepți lucruri care te deranjează doar ca să eviți un conflict?
- Când ești presat sau nervos, ai tendința să devii mai agresiv sau mai retras?
Limite de interpretare
Definitie editoriala; nu permite diagnostic, etichetare clinica sau concluzii despre o persoana fara instrumente validate. Nu se deduce nivelul individual din interesul vocational. Interpretarea depinde de varsta, context si calitatea masurarii.